Mă uit la fiecare urmă de pe noul meu trup și o iubesc, pentru că e dovada trecerii tale pe acolo. Uneori mi-e dor de burta aceea mare pe care o mângâiam și cu care vorbeam aproape în continuu, chiar dacă în ultima lună dormeam mai mult pe marginea patului… Sună dureros (nu zic că nu e), dar a trecut tot și am uitat tot. Ești aici de o lună! <3
Acest blog folosește cookies pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Apăsând ACCEPT îți dai acordul ca vizita ta și modul de navigare să fie contorizate de către administratorul blogului și/sau de către furnizorii săi web. Accept