Gata, încetez să mă mai mir că Alex crește. E ceva cu care încerc să fac pace, deși e greu, pentru că a fost un bebeluș senzațional. În ultimele două luni a devenit un omuleț tot mai activ și ghiduș. S-au dus zilele în care unde îl puneai, acolo stătea. Acum se ridică de tot ce prinde, roade tot ce prinde și, în curând, va trage tot ce prinde. Devine ”periculos” mersul prin magazine pe culoare înguste ticsite de marfă. 🙂
9 luni. 9 luniii??? Când au trecut atâtea? Și eu unde am fost? Și tu când ai crescut atât de mare? Bebelușule, mai rămâi mic o vreme, te rog! Am auzit părinți care de abia așteptau să le crească mari copiii. Credeau că atunci se vor înțelege altfel cu ei pentru că vorbesc, merg, mănâncă singuri. Fiecare cu reperele sale.
Încerc să scriu acest articol și să îmi amintesc fiecare lucru notabil pe care Alex l-a făcut în această lună. Fiecare zi a fost frumoasă. Fiecare îmbrățișare a fost tot mai strânsă. Fiecare pupic tot mai apăsat. Îmi zboară mintea la atâtea! Prima călătorie cu avionul, primii dinți, primii pași susținut…
Mi-a luat ceva să îmi creez unele repere privitoare la alegerea încălțărilor lui Alex. Mărimi europene, mărimi americane, centimetri, inchi, italian style… M-am ferit multă vreme să îi cumpăr încălțări fără el pentru că nu înțelegeam care este ritmul de creștere raportat la vârsta lui.
Mda, luna asta am simțit ceva mai mult că am copil în casă. A fost o lună în care s-au suprapus mai multe: puseul de creștere, primul dinte, prima răceală. Dar am trecut de toate cu bine, pentru că n-am încetat să râdem. 🙂
Ziua în care am devenit mamă a fost ziua în care am renăscut. A fost ca și când o ușă imensă mi s-a deschis și am pătruns într-o lume mai plină de sens și de inspirație. Nu am mai simțit o asemenea dezvoltare personală accelerată de pe la 20-25 de ani, când parcă deveneam alta cu fiecare lună ce trecea.
Coliere pentru dentiție, de Ziua Mamei
Prima noastră plecare adevărată în 3 nu a fost cel mai mare succes. Am pus în mașină jumătate de casă în ideea că ”poate ne trebuie”. Nu ne duceam în pădure sau în vreo zonă nepopulată. Totul era la 10 minute de condus, dar fiind neexperimentați la capitolul acesta am făcut și am luat ce ne-a spus toată lumea.
Bebelușul meu minunat, astăzi sunt 6 luni de când ne-am cunoscut! 6 luni!!! Au trecut precum o clipire. N-am simțit greul, nesomnul, depresia de care auzeam descurajant de mult de la prea multă lume. Am simțit doar o bucurie ce a crescut de la o zi la alta. Îmi doresc ca fiecare proaspăt părinte să împărtășească stările astea bine.
