Sper să nu se supere fanii scriitorului J.D. Salinger că m-am jucat cu titlul celebrului său roman, ”De veghe în lanul de secară”, dar mi s-a părut că aceste cuvinte descriu cel mai bine starea pe care am avut-o în Provence, ad litteram (fără legătură directă cu povestea în sine a cărții).
Minute în șir, uneori în bătaia aspră a mistralului (vânt puternic, rece și de obicei uscat specific acestor regiuni) am stat în câmp deschis și am privit lanurile interminabile de lavandă. M-am ascuns printre firele ei, le-am mirosit, le-am studiat, mi le-am imaginat în tot felul de decorațiuni pentru casă și grădină… Nuanțele felurite, de la mov pal la purpuriu strălucitor, parfumul ce înmiresma întreaga atmosferă, verdele infinit sunt doar câteva din motivele pentru care m-am îndrăgostit iremediabil de Provence.
Deși solul este arid și stâncos, aici crește o vegetație surprinzător de abundentă, pomi fructiferi, măslini, viță de vie îmbracă de la bază până la vârf dealurile Franței. Le-am văzut pe toate, le-am atins pe toate, m-am scăldat în mirosurile lor și am revenit acasă cu sufletul plin de energie și de bucurie.
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Poți citi și despre cum a fost prima întâlnire cu lanurile de lavandă. Alte emoții, alte amintiri de luat acasă. Mai multe povești de călătorie găsești și AICI.
Dacă ți-a plăcut articolul distribuiți-l și cu prietenii pe rețelele de socializare sau în orice altă formă doriți.
