Havana este un oraș extrem de poluat, murdar și cu enorm de multe clădiri lăsate în paragină. Asta este părerea cu care am rămas după trei zile pline acolo. Poate spuneți că e prea puțin. Cu siguranță nu este destul pentru a descoperi o destinație turistică ca aceasta, dar este suficient cât să îți faci o idee.
Havana, un oraș rămas pe loc
Cel mai tare m-a frapat stadiul clădirilor. Havana are o arhitectură colonială foarte frumoasă, dar pe care nimeni nu a mai întreținut-o de decenii. În afară de câteva piațete și imobile din zone centrale, aproape totul este lăsat în paragină.
Vopseaua scorojită, pereții plini de mucegai și ferestrele sparte sunt laitmotiv urban. Nu doar la clădirile publice, ci și la cele de locuințe.
Poluarea e oarecum firească în condițiile în care pe străzi circulă preponderent mașini din anii 40-50. Din cauza embargoului, cubanezii nu au mai putut să își cumpere autoturisme noi de zeci de ani. Excepție fac autoritățile, diplomații și artiștii. Așa că în zonele turistice, unde sunt cele mai multe mijloace de transport, aerul este aproape irespirabil.
Cele mai bine întreținute sunt de regulă taxiurile. Le recunoști după culorile aprinse ale caroseriilor. Ne spunea un șofer că o astfel de mașină costă cam 20.000 de dolari și că toate au motoarele schimbate. De la aeroport până în Centrul Vechi taxiul costă cam 25 CUC (moneda locală).
Mizeria de pe străzi e un alt lucru care șochează. Și nu e la nivelul că a aruncat cineva o hârtie pe stradă sau o sticlă de plastic (lucruri de care nu suntem nici noi străini în România), ci efectiv am văzut pungi și saci cu gunoi zăcând în spații publice.
Cum schimbi bani în Cuba
Să schimbi bani în Cuba, în secolul XXI, nu e un lucru neapărat ușor. Nu știu dacă pentru că era vineri, dar lucrurile s-au mișcat atât de greu că a durat două ore până am schimbat 200 de euro. Nu 250, cu nu aveau să dea rest la 300!!! La Banca Centrală din Havana!!!
Și modul în care ”te așezi” la coadă e la fel de ieșit din comun ca întreg peisajul. Practic, fiecare om care intră în bancă strigă în gura mare cine este ultima persoană și o urmărește până când îi vine rândul la ghișeu.
De bancomate ce ar fi de zis? Că sunt foarte puține în toată Havana și că nu funcționează toate tipurile de carduri. Iar POS-uri n-am găsit la niciun comerciant.
Recomandare:
Când mergeți în Cuba, mergeți cu euro. Pentru dolar, cursul este dezavantajos din cauza relației pe care statul o are cu SUA. (cel puțin așa era în 2015)
De unde cumperi trabucuri
Vă gândiți poate că trabucurile se găsesc la tot pasul, că doar ești în Havana. Ei bine nu! Am umblat o zi întreagă să găsim unul din cele două magazine oficiale (atâtea am înțeles că ar fi)!!! Unul este în spatele replicii Capitoliului, de la care am și cumpărat într-un final, iar altul la fabrica din oraș, dar care a fost greu de localizat, pentru că mai toată lumea încearcă să îți vândă pe sub mână și nu îți dă repere corecte. Și toți au același text: că lucrează la fabrică, că au o rație lunară pentru munca pe care o depun și că statul le dă voie să le vândă în cadrul cooperativelor. Și nu zic că nu ar fi așa, pentru că au fost polițiști care ne arătau casele în care erau aceste cooperative, doar că nu pot să bag mâna în foc că nu erau înțeleși între ei.
Ce sunt de fapt aceste cooperative?
Din start vă spun că nu este vreun brand sau vreun magazin de trabucuri (așa cum noi am crezut căutându-le prin tot centrul vechi). Din ce am înțeles de la câțiva localnici (pentru că mulți încearcă să te inducă în eroare, pentru a cumpăra de la ei), cooperativele sunt precum erau la noi clăcile, doar că nu muncesc cu toții să îl ajute la treabă pe unul în mod special, ci își pune la comun produsele sau serviciile. Spre exemplu, o manichiuristă, cu o coafeză și o cosmeticiană fac o cooperativă o dată pe lună și funcționează precum un salon.
Să cumperi sau să nu cumperi trabucuri de pe stradă?
Noi am cumpărat. Două. Ca să facem comparație cu cele din magazinul oficial unde erau duble la preț. Concluzia a fost că cele de pe stradă aveau mai puține straturi de tutun, erau mai moi decât cele de la magazin, iar ultima foaie ce învelește trabucul (wrapper) nu era de calitate superioară (se cojeau). Ca gust și aromă am simțit diferența, așa că dacă tot ajungi până în Havana, cumpără un trabuc original, să știi că ai încercat ce au ei mai bun la capitolul ăsta.
Băutură și mâncare
De băut poți să încerci daiquiri, la Floridita, barul preferat al lui Hemingway sau Cuba Libre, la Bodeguite del Medio. Nu te aștepta să fie prea ieftin. O băutură costă în medie între 5 și 7 euro. Și la terasele recomandate de localnici (pentru că mulți dintre ei trăiesc din comisioanele pe care le fac aducând turiști) prețurile nu sunt mai mici, oricât de ”autentice” spun ei că ar fi. Ăsta este un alt lucru comun în Havana, foarte mulți oameni te opresc pe stradă pentru a-ți recomanda diverse locații sau produse. Dacă le spui că nu ești interesat, se retrag. Din cauza legilor dure, cubanezii se tem să nu fie reclamați la Poliție, pentru că știu că pot fi arestați imediat. Pe de altă parte, se laudă cu faptul că au o țară foarte sigură și că în Havana, la două milioane de locuitori există un milion de polițiști.
La mâncare ne-am rezumat la locații găsite pe TripAdvisor, pentru că ce găseai la pas, uneori nu arăta prea igienic… Sărăcia din Cuba se vede cel mai bine la acest capitol!
Condițiile de cazare
Pentru că am stat doar două nopți a primat accesibilitatea. Așa că am ales un hotel de trei stele din apropierea centrului vechi. Doar că, surpriză, trei stele cubaneze, nu sunt trei stele internaționale și arăta cam ca unul de o stea, cu singura diferență că aveam baia în cameră. La cele de cinci stele am înțeles că lucrurile stau ceva mai bine, că deși totul este vechi, este mai bine întreținut (dar tot nu este echivalentul internațional). Doar că prețul pe noapte era cam de 250 de euro!
Există și alternativa în case particulare. Dar nu pot să o recomand pentru că nu am încercat-o!
Cum se distrează lumea în Havana
Pentru că nu sunt foarte multe variante comerciale de petrecere a timpului liber – nu există parcuri tematice, mall-uri și din câte am înțeles în turul de oraș pe care l-am făcut cu autobuzul turistic există o singură sală polivalentă – cubanezii își petrec mare parte din timp pe străzi, plimbându-se sau stând pe vreun colț de bordură, urmărind mulțimea.
Din când în când mai auzi o muzică răsunând mai tare de la o terasă sau îți apar în față, parcă de niciunde, dansatori care animă atmosfera.
Internet și telefonie
Accesul la internet este ceva dintr-o altă lume pentru cubanezi. Și nici telefoanele mobile nu sunt foarte comune. Pentru turiști e o mare problemă cu conectarea la rețea. Pe tipul de abonament pe care îl am un minut în roaming mă costa cam 3 euro. Dacă nu aveai semnal, să suni de la hotel în Europa plăteai 5 euro/minut. Așa că pentru a vă orienta cel mai bine e să plecați de acasă cu câteva hărți tipărite, pentru că GPS-ul este inutil, iar la punctele turistice nu au sau, în cel mai bun caz, îți cer bani pentru ele. Dar și aceste puncte turistice sunt rare și greu de găsit.
Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l și cu prietenii.
