Da, știu că circulă acest video viral pe internet care se cheamă sugestiv “Christmas with a baby” și e, ca să-i citez pe unii și alții (care probabil nu au copii), “adorably difficult”. O fi adorabil, nu zic, dacă ceea ce consideri ca fiind dificil se întâmplă la TV și nu la tine acasă.
Aww, ce drăguț e piticul, cum se târăște el pe hol cu beteala în dinți și aww, cum beculește el, neprețuitul, așa înfășurat în instalația de pom și aww, ce feng shui e bradul care zace răpus în spatele inocentului, cu vârful înstelat îndreptat spre răsărit. Nu e la fel de amuzant când se întâmplă live. Unde mai pui și că nu e nici prea sigur!
Așa că sar în ajutor cu câteva ponturi, nu că aș fi vreo expertă (sunt și eu la primul Crăciun cu un copil umblător), dar am împodobit bradul din timp și am avut vreme să observ “greșelile de producție”. Așadar, cum am procedat eu, ce am greșit și ce aș face în plus:
#1 După ce am studiat bine mai multe idei de brazi artsy, am decis în unanimitate (cu soțul din dotare) că suntem conservatori și ne trebuie brad clasic, cu crengi. Dese, verzi. Pe care să le împodobim cum am văzut noi acasă când eram mici. Mbon. Suntem genul “tree huggers”, deși nu părem. Așa că am ales un brad artificial. Parfumul de brad în casă se rezolvă cu o coroniță din crengi naturale plasată strategic (sus, foarte sus – această sintagmă va fi repetată des până la finele acestui text).
#2 Am plasat bradul în mijlocul sufrageriei, în timp ce părintele care a tras bățul scurt distrăgea atenția omului mic.
#3 Am selectat ornamentele care nu se pot sparge. În timpul acestui proces, am spart două globuri. De ce? Omul mic a crezut că sunt mingii și, deci, că sar voioase atunci când le arunci cu forță în podea. Surpriză!
#4 Omul mic a observat că e “suuuper tare” să spargi chestii, așa că o vreme ne-am jucat de-a aruncatul ornamentelor rezistente la întâlnirea subită cu pereții. Unele au nimerit în brad. Cele mai multe nu.
#5 Într-un final, am împodobit bradul după o logică relativ simplă: ornamentele care ne plac sus, foarte sus, cele care nu ne plac atât de mult, la poalele pomului.
#6 Am evitat să agăț în brad inimioarele, fundițele, clopoțeii, steluțele și restul dulcegăriilor la care omul mic ajunge. Pe acestea le-am așezat pe crengi. În acest fel, dacă se hotărăște brusc că locul lor nu mai e în brad, omul mic nu pleacă la drum cu tot cu pom, ci numai cu ornamentul.
#7 Beteala. Am stresat copilul agățându-i beteala de gât până a aruncat-o cât colo și nu a mai atins-o de atunci. Beteala este acum în siguranță. Nu se apropie de ea nici dacă îi promit ciocolată!
#8 Instalația de pom. Roșie, simplă, preferata mea, am căutat mult timp să o găsesc atât de simplă. Am avut o tentativă de a o plasa în brad. Prima și ultima. Acum stă la loc de cinste, lipită de tavan. Mă rog, așezată în interiorul unei scafe de rigips aflată pe tavan. E adevărat că sufrageria arată ca un bordel atunci când este aprinsă, dar na, nu poate lipsi! Cine a mai văzut Crăciun fără luminițe roșii?
#9 Tot din categoria “Sus, foarte sus, NU în brad”, am păstrat ornamentele sensibile și foarte dragi și le-am așezat în diverse locuri prin casă, locuri unde omul mic nu ajunge.
#10 Ar mai fi un hop de trecut. Dimineața de Crăciun cu cadourile sub brad. Ca să fim siguri că nu se lasă cu vizite la Urgență, am convenit că lăsăm pe anul viitor vazele de cristal, cerceii cu diamante, broșele cu ac, setul de cuțite și cam tot ce vă mai poate trece prin cap. Am zis că ne mulțumim cu vouchere anul ăsta și că mai toate cutiile frumos împachetate de sub brad vor adăposti cărți, jucării din lemn și, eventual, ceva de mâncare (al nostru e genul mai flămând).
Sigur că mai sunt multe de zis, dar trebuie să merg să salvez omul mic de el însuși. Sărbători vesele să aveți!
Dacă v-a plăcut articolul, distribuiți-l și cu prietenii!
//Un articol de Anca Chelmec
