Laura Markham, doctor în psihologie, autor și fondator al site-ului ahaparenting.com a ținut în luna mai două conferințe la București: ”Cum să fii un părinte blând?” și ”Cum să crești un copil inteligent emoțional?”.
Dacă despre prima poți citi AICI, a venit vremea să vedem ce s-a discutat în cea de-a doua. Relatarea îi aparține Mihaelei Cațichi, coach specializat în dezvoltarea personală a copiilor.
Ce este inteligența emoțională?
- Înțelegerea propriilor emoții;
- Capacitatea de a-ți regla propriile emoții;
- Înțelegerea emoțiilor celorlalți.
Inteligența emoțională este legată de controlul anxietății și emoțiilor. Copiii care nu își pot controla frustrările și anxietatea nu se pot concentra, iar cei care nu pot colabora cu ceilalți învață mai greu.
Inteligența emoțională poate fi stimulată prin atașament securizant, liniștire, empatie, acceptarea emoțiilor. Chiar și atunci când impunem limite, emoțiile sunt văzute, auzite și apreciate.
Atașamentul securizant înseamnă că emoțiile sunt văzute, apreciate, înțelese și protejate. Și aceasta este baza pentru inteligenta emoțională și stima de sine. Atașamentul securizant se formează în special atunci când părintele răspunde nevoilor copilului. Când răspunde prompt bebelușului, acesta decide că poate avea încredere în părinte. Ajută purtatul copilului, dormitul în pat cu acesta, alăptatul. Atunci când un copil reușește să stabilească o relație de atașament securizant cu o persoană va reuși să o facă din nou și de unul singur.
Bebelușii cu relații de atașament securizant vor deveni adulții care au relații reușite cu ceilalți și căsnicii fericite.
Atașamentul securizant este baza pentru autoreglare și inteligență emoțională. Copiii cu atașament securizant sunt:
- triști când persoana care îi îngrijește pleacă și sunt fericiți când aceasta se întoarce;
- caută alinare la persoana care îi îngrijește atunci când sunt triști și reacționează pozitiv atunci când ea îi învață să se conecteze;
- preferă părinții în locul străinilor.
Neuroștiința ne spune că un copil învață să se liniștească singur atunci când este liniștit de noi. Atunci când liniștim un bebeluș, acesta secretă substanțe neurochimice de liniștire. Cu cât sunt secretate mai des aceste substanțe, cu atât se vor dezvolta mai mulți neuroreceptori.
Ce învață copiii atunci când le permitem să-și exprime emoțiile?
- Că emoțiile nu sunt înfricoșătoare și că le pot face față (reziliență);
- Că își pot controla singuri emoțiile (autoreglare);
- Că nici emoțiile celorlalți nu sunt înfricoșătoare (empatie);
- Că pot face față momentelor dificile din viață (sănătate emoțională).
Copiii care au primit empatie, învață să o ofere și celorlalți.
În momentele grele trebuie să acceptăm emoțiile, să îi ajutăm să se împrietenească cu propriile emoții limitând comportamentele dăunătoare. Odată ce simțim o emoție aceasta se risipește. Atunci când încercăm să o înăbușim, ea mocnește și vrea să iasă la suprafață sa fie vindecată.
Cum funcționează bagajul emoțional?
Bagajul emoțional se construiește și se îngreunează cu fiecare emoție reprimată, cu fiecare emoție ce nu e exprimată. Atunci când copiii se simt în siguranță și conectați ei pot descărca emoții. Până atunci, ele rămân închise în bagaj. Bagajul se umple și se tot umple. Emoțiile nu vor să rămână în bagaj suprimate, ele vor să fie vindecate.
Copiii nu știu ce să facă și cum să abordeze emoțiile. Când refuză să coopereze, problema este adesea încărcătura emoțională. E greu să acceptăm plânsul celor mici atunci când nu știm cum să o facem, mai ales dacă nici plânsul nostru nu a fost acceptat în copilăria noastră.
În ceea ce privește copiii furioși, le acceptăm furia, dar ne adresăm vulnerabilității din spatele furiei care se află în spate.
Copilul își descarcă emoțiile prin:
- Râs;
- Plâns.
Domolește-ți furia, ca să poți accepta emoțiile copilului. Niciodată nu pedepsi plânsul copilului, este dreptul lui de a fi supărat. Plânsul este vindecător, reducând anxietatea.
Cum își dezvoltă copiii reziliența?
Reziliența este abilitatea de a nu fi doborât de ceea ce ți se întâmplă dureros și să găsești resurse de a te ridica din nou și a fi perseverent atunci când lucrurile sunt dificile. Dacă ne protejăm mereu copiii de momente grele și nu îi lăsăm să treacă prin ele, nu îi învățăm să fie rezilienți.
Ce putem face este să le fim alături pentru a-și trăi emoția și a o procesa. Atunci când copiii sunt implicați în competiție, nu contează cine a câștigat sau cine a pierdut, ci cum s-a simțit copilul și cum părintele i-a fost alături privindu-l și încurajându-l.
Atunci când copilul e dezamăgit că nu a câștigat ceva, rolul părintelui este de a accepta emoția copilului.
Măiestria este capacitatea de a fi stăpân pe sine în interior, de a ne atinge obiectivele. Ea vine din bucuria de a ne cultiva pasiunile, ceea ce motivează copilul să exerseze până reușește. Când își urmează pasiunile, cei mici sunt motivați să depășească obstacolele, își dezvoltă reziliența și încrederea în sine.
Concluzii
Au existat în cadrul fiecăreia dintre cele două conferințe sesiuni de întrebări din public, iar concluzia a fost că situațiile dificile sunt unelte prețioase pentru copiii noștri, ca ei să învețe cum să gestioneze pe viitor singuri situațiile.
Vrem copii inteligenți, cu IQ ridicat, dar mai presus de toate vrem copii cu EQ – inteligență emoțională ridicată, copii fericiți și împliniți.
Dacă articolul ți-a fost util, distribuie-l te rog în orice formă dorești.
#lauramarkham #cuminteniaparintilor
