Sunt locuri în lumea asta în care simți cum te învăluie liniștea de cum ai ajuns acolo. Nu sunt prea multe cuvinte care să descrie această stare și nici nu am să le caut, pentru că știu că fiecare dintre noi a experimentat cel puțin o dată treaba asta, iar simpla amintire ne face să ne relaxăm aproape instantaneu.
Acum că ne-am golit mintea de lucruri stresante, haideți să facem o călătorie. Destinația: Domeniile Avincis, de lângă Drăgășani, județul Vâlcea (apasă AICI pentru a vedea toate coordonatele rutiere către locație).
Ca la aproape orice podgorie aflată în vârf de deal drumul este pietruit și șerpuiește printre vii pe care cu greu le poți cuprinde cu privirea. Deja pășești în altă poveste.
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sunt doar câțiva km de la asfalt până la cramă, iar odată ajunși acolo viața și locurile arată altfel. Asta pentru că e o liniște infinită după care probabil mulți tânjim adeseori. Apoi pentru că Vila Dobrușa, emblema domeniilor, crama și noile spații de cazare se află pe un platou imens de unde se vede vița de vie revărsându-se de-a stânga și de-a dreapta dealului, iar în depărtare Oltul mângâie poalele colinelor.
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: DIY Bazaar
Sursă foto: arhivă personală
Domeniile Avincis sunt o moștenire de familie, povestea lor începând a fi scrisă în anul 1927, când Iancu și Maria Râmniceanu cumpărau conacul realizat în stil neoromânesc și via din împrejurimi. 80 de ani mai târziu, descendenții acestora, Cristina și Valeriu Stoica, decid redarea farmecului de odinioară a viei rămase în paragină.
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Conacul brâncovenesc, cunoscut ca Vila Dobrușa, a fost restaurat cu mare grijă la detaliile originale. Acestei construcții tradiționale i s-a mai alăturat la câteva sute de metri distanța una nouă, modernă. Însă ea a fost adăugată cu discreție de către arhitectul Alexandru Beldiman, care a ascuns-o într-o colină, pereții cramei fiind acoperiți cu piatră naturală și cu gazon. Aceeași piatră albă, calcaroasă a fost folosită și pentru pavarea aleilor, astfel că, pe alocuri, construcția pare că ar curge ușor către conac, contopindu-se și formând un tot.
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Conacul este înconjurat de trandafiri și lavandă, iar în spate o grădină în formă de labirint îi dă târcoale.
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Chiar și adițiile moderne din împrejurimea sa, precum sunt piscina și foișorul, nu intră în disonanță cu tradiționalul.
Sursă foto: arhivă personală
Luând drumul cărăruilor înapoi către noua construcție descoperim spațiile de cazare, ascunse și ele pe colina unde se află crama, dar și în lateralul său.
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Prețul unei garsoniere în domeniile Avincis pornește de la 170 lei + TVA pe noapte, în regim sigle, iar pentru un apartament, în regim double, costul poate ajunge și până la 807 lei + TVA. Pentru grupuri se realizează pachete speciale, în care este inclusă mâncarea, degustarea de vinuri, dar și vizita la cramă și a întregii podgorii.
Dacă nu ați fost niciodată la o degustare de vinuri am scris un articol despre cum trebuie să ne îmbrăcăm într-o astfel de situație.
Sursă foto: arhivă personală
Pe scurt:
- Încălțămintea trebuie să fie comodă;
- În geantă, pe spate sau pe umeri e bine să avem un pulover sau un trench pentru că în cramă este răcoare;
- Pe cap trebuie să purtăm o pălărie, dacă vizităm podgoria în plină vară.
Șederea mea la Avincis a fost una extrem de plăcută. M-a fascinat arhitectura locului, pe care am studiat-o până în cele mai mici detalii în cele două zile petrecute acolo. Nu am cum să nu vorbesc un pic și despre vinuri, preferatele mele fiind Domnul de Rouă, un vin ușor, de vară, dar și Cuvée Andrei, un Cabernet Sauvignon, din 2011, ce poartă numele tânărului moștenitor al domeniului.
Sursă foto: arhivă personală
Poate am să mai adaug și alte soiuri pe lista preferatelor la următoare vizită, pentru că sigur voi reveni la Avincis în viitorul apropiat. Până atunci mă bucur de vinurile pe care le-am adus acasă pentru familie și prieteni.
Dacă ți-a plăcut articolul, distribuie-l și cu prietenii pe rețelele de socializare sau în orice altă formă dorești.
