Sunt două unghiuri din care trebuie să privim organizarea spațiului și a lucrurilor copiilor: (1) Organizarea făcută de adulți și (2) Organizarea făcută de cei mici. În ambele situații eficiența ține de simplitatea sistemelor și de capacitatea de gestionare a obiectelor deținute.
Sistemele și metodele de organizare dedicate copiilor trebuie adaptate puterii lor de înțelegere, forței fizice și înălțimii. Dacă la doi ani îi ceri să își pună cărțile pe raftul cel mai de sus al bibliotecii este din start o premisă greșită. Nu poate, nu înțelege, nu ajunge!
Citește despre Teoria Generalului Organizator
Atunci când sunt foarte mici, noi, părinții, ne asumăm păstrarea în ordine a spațiilor și a lucrurilor lor, dar pe măsură ce cresc, copii trebuie să devină responsabili de ceea ce folosesc.
În primii ani de viață, organizarea se bazează foarte mult de forme – ”Pune jucăriile în cutia pătrată!” – și pe culori – ”Pune jucăriile în coșul verde”. Apoi apare trierea pe categorii – ”Pune jucăriile de pluș în cutia pătrată și jocurile în coșul verde”. Cu cât indicațiile sunt mai simple și mai clare, cu atât mai mult cresc șansele ca cel mic sau cea mică să facă ce îi cerem.
Puterea exemplului ajută, pentru că dacă noi ca adulți luăm constant lucrurile și le ducem la locul lor, păstrând o formă de depozitare accesibilă, copilul va copia. Pe măsură ce crește, adaptăm metodele și îi cerem părerea. Un copil poate răspunde mai bine la repere cromatice, un altul la păstrarea pe categorii ori de la mic la mare.
Organizarea din punctul meu de vedere
De când sunt mamă, am testat și creat tot felul de sisteme care să servească într-o manieră optimă stilului de viață al familiei mele. Obiectivul meu când vine vorba despre orice fel de organizare este să fie simplu și rapid. Așa se face că în acești doi ani am descoperit că stivele de pantaloni nu se mai dezechilibrează dacă stochez în zigzag (o pereche cu tivul în stânga, o pereche cu tivul în dreapta). Ori că în sertare hainele stau cel mai bine puse pe verticală, conform metodei Konmari. Sau că dacă așez pe rafturile late stivele în formă de U (3 stive în spate, 2 stive în față), lăsând centrul liber, văd mai bine tot ce am depozitat acolo și pot folosi. Pentru rafturile înguste, regula lui L este la fel de eficientă (2 stive în spate, 1 în față). Dacă simți că pierzi spațiu lăsând acest loc gol, pune un coș sau o cutie ce se extrage ușor și permite vizualizarea conținutului raftului.
Citește și Regula lui U și Regula lui L pentru organizarea hainelor pe rafturi.
În camera copilului, ca de altfel în întreaga locuință, spațiile trebuie să aibă funcționalități clare. El trebuie să știe că zona de studiu este doar pentru cărți, caiete și instrumente ajutătoare, nu și pentru jucării și mâncat. La fel, zona de odihnă să fie zonă de odihnă, cu lumină adecvată și confort necesar somnului.
Pentru un bebeluș sau preșcolar trebuie create 3 zone clare: una de somn, una de joacă și una pentru haine. Odată ce intră la școală apare și zona dedicată învățăturii.
Poate ți-ar mai plăcea să citești și:
Cum înveți un copil să fie organizat încă de mic
Ce punem pe umeraș și ce împăturim
Organizarea și codarea cromatică
Sper că informațiile de mai sus ți-au fost utile și că vei dori să le împărtășești și cu prietenii tăi. Dacă ești activ(ă) pe rețelele de socializare, intră te rog și pe pagina de Facebook a blogului și bifează sub butonul ”Urmărește” opțiunea ”Vezi mai întâi”. În felul acesta primești notificări la fiecare nou articol. E gratuit! La fel și pe grupul cu idei de organizare. 🙂
Credit foto: Lilebuba Photography
