De curând am descoperit improvizația. Auzisem despre această formă de manifestare artistico-teatrală liberă, dar nu am găsit niciodată timp să o văd întâmplându-se cu adevărat până la IMPRO, singurul festival de improvizație din România, desfășurat între 24 și 27 septembrie, la Teatrul Național din București. Recunosc, apetitul mi-a fost deschis de atelierul ținut de cei de la Improvisneyland cu prilejul lansării filmului Întors pe dos, la care am participat activ. Iată ce s-a întâmplat acolo! 🙂
Sursă foto: !mpro
Dar de ce este interesantă improvizația? Pentru că stimulează imaginația, pentru că dă frâu liber creativității și pentru că ne ajută să scoatem la suprafață emoții și stări extrem de variate. Ce facem cu ele odată scoase la lumină? Le folosim în activitatea de zi cu zi, creăm, construim lucruri noi. Deci improvizația nu este bună doar pentru proiecte DIY, ci pentru orice minte care vrea să nu uite să fie jucăușă. 🙂
Improvizație versus teatru și stand-up
Scopul acestui articol nu este de a pune în antiteză improvizația cu teatrul și cu stand-up-ul, ci de a înțelege care e treaba cu oamenii aia care se urcă pe scenă, aud un cuvânt și încep să creeze pe loc dialoguri și scenarii. Pentru asta am vorbit cu Mădălina Săvulescu, personal digital and communication consultant Simplexity.ro și PR Improvisneyland.
Sursă foto: !mpro
Improvizația poate fi definită ca „teatru spontan”.
Există o conotație negativă pe care noi, românii, o dăm acestei forme de artă dramatică. Așa cum folosim termenul în orice alt domeniu, o improvizație trimite cu gândul la ceva neprofesionist, neserios și, în final, de slabă calitate. Dacă însă ne gândim că nu există un scenariu, un regizor, un decor sau costume, iar actorii trebuie să fie atât de concentrați și prezenți pentru a porni o poveste de la o simplă sugestie a publicului, ne dăm seama că nu este atât de ușor și de neprofesionist. Din contră! Se lucrează ca în teatru, cu personaje, emoții, intrigi. Umorul se naște la fel de spontan, din replici surprinzătoare sau acțiuni spectaculoase, care uimesc prin creativitate și libertate în gândire.
Improvizația se predă ca și curs la facultatea de actorie.
Unii actori care au intrat în contact cu fenomenul de curând regretă că nu se studiază mai mult:
Cred că treaba asta cu improvizația ar trebui practicată frecvent, ca antrenament, de toți actorii. E păcat că în facultate avem un singur semestru de improvizație. M-a impresionat și bucurat să văd că la workshop-ul la care am fost au participat și non-actori. E un lucru bun ca oamenii să găsească benefică practicarea antrenamentului din teatru. – Andreea Bibiri, actriță la Teatrul Bulandra
Sursă foto: !mpro
Festivalul Național de Improvizație mi-a oferit șansa de-a descoperi actrițe și actori foarte talentați, unici, curajoși și extrem de creativi. O admir de foarte mult timp pe directoarea festivalului Monica Anastase pentru inteligența, profesionalism, încrederea pe care o oferă colegilor ei și, desigur, pentru cât de mult îi susține. M-am bucurat să particip la unul dintre workshop-urile festivalului și pot să vă zic că tehnica este una cu totul și cu totul aparte. Crești mult, puternic, activ și organic. – Maria Dinulescu, actriță
Am expus mai sus similitudini cu teatrul clasic. Ar mai fi jocul scenei care se naște între personaje și care se exersează. La fel, se studiază și se repetă sute de ore anumite tehnici pe care improvizatorii și le însușesc. Relațiile dintre personaje trebuie să se evidențieze în scene, la fel și trăirile lor sau punctele de vedere, pentru ca momentul artistic să aibă valoare.
Stand-up comedy este un gen de comedie pregătit de acasă.
Scopul stand-up-ului este să amuze și de aceea „poantele” sunt, de cele mai multe ori, din zona de stradă, cu expresii licențioase. Nu este foarte spontan și dacă mergi de mai multe ori la un show al unui comediant, vei descoperi că majoritatea glumelor se repetă. În schimb, un spectacol de impro este absolut unic și irepetabil.
La improvizație suntem învățați că nu trebuie să cauți cu orice preț să naști râsete în sală. Improvizatorii care se concentrează pe a fi interesanți, pe a ieși în evidență sau a căuta o replică amuzantă, strică orice scenă. Umorul trebuie să fie natural și apare când actorul este credibil, când o replică vine de la sine sau atitudinea unui personaj este bine reprezentată. Aici este importantă comunicarea dintre cei de pe scenă, pentru că nefiind un text scris, ei trebuie să se asculte, să își accepte orice propunere ca să avanseze povestea. Fiecare justifică ce a spus celălalt și are grijă ca toți să arate bine, pentru ca rezultatul să fie unul de succes. Nu există loc de individualități!
La improvizație, publicul poate avea orice vârstă!
La spectacolele Improvisneyland participă și copii de 4-5 ani, care sunt foarte activi și mereu dau sugestii interesante și sincere 🙂 Irina Margareta Nistor a venit la !MPRO și i-a plăcut mult, deși nu era o cunoscătoare a genului. În general sunt oameni deschiși, veseli, care vor să se implice și să stabilească locul, relația dintre personaje, meserii, stări.
Sursă foto: !mpro
Beneficiile improvizației pentru amatori
De câțiva ani au apărut din ce în ce mai multe cursuri de dezvoltare personală prin tehnici de improvizație. Improvisneyland susține astfel de cursuri de cinci ani și a creat chiar trupe noi de improvizatori. Cei care participă sunt oameni obișnuiți, cu meserii în corporații și nu numai. În general, ei caută să își deschidă mintea și să scape de greutățile pe care educația formală le-a pus pe umerii lor.
Sursă foto: !mpro
Sursă foto: !mpro
La cursuri se lucrează cu teama de a vorbi în public, cu frica de penibil, reînvățăm să ne jucăm, să spunem primul lucru care ne trece prin minte, fără frică de a fi judecați. Așa se lucrează cu spontaneitatea, pe care o avem cu toții în subconștient. Încercând să nu mai raționalizăm și să controlăm orice situație, avem revelația de a descoperi în noi resurse de care nu știam (putem avea multiple personalități, putem fi creativi, putem explora stări diverse, putem avea încredere unii în ceilalți, în echipă). Într-un spațiu sigur, unde toți sunt la fel de expuși, de vulnerabili și de nesiguri, nu există „așa e bine”, „așa e rău”. Există doar ce îți trece prin minte în acel moment! Și poți afla că ești genial de cele mai multe ori, fără efort! 🙂
