Câteodată îmi pare rău că nu am făcut copiii mai devreme. De abia după 30 de ani a apărut sclipirea. De la acel moment a fost nevoie de vreo 4 și 7 ani ca ei să ajungă aici. Dar iată-i cu sunt și că mă fac să fiu o variantă tot mai bună și mai creativă a mea. Așa că dacă te gândești la viața cu copii ca la ceva teribil, s-ar putea să ai o mare surpriză! 🙂
Alex are trei ani și jumătate, iar Sebastian 5 luni. Simt că am făcut lucruri grozave datorită lor și la fel de bine știu că vor mai urma. Prin jocul cu ei îmi țin mintea proaspătă și destructurez procese pe care ”adultul responsabil” le-a complicat în procesul de devenire. Deh, am descoperit mai târziu arta simplității…
De mai mulți ani lucrez de acasă. Orele nu sunt cele obișnuite cu cele de la un birou, nici numeric, nici ca repartiție în zi ori în noapte. Sunt momente când scriu cu ei pe genunchi, sunt momente când scriu înainte să se crape de ziua. Nu simt că sacrific ceva. E felul meu de a mă adapta la mediu! 🙂
În nopțile albe gândesc tot felul de lucruri pentru ei și pentru noi. Așa au apărut și cele de mai jos.
Nr. 1
O selecție de ghicitori – Alex este la vârsta la care adoră ghicitorile, așa că am pus împreună tot felul de ghicitori despre animale, natură sau obiecte casnice. Adoră să inventeze altele noi pornind de la lucrurile pe care le vede prin apartament sau despre care citim. Ne dă câte 3-4 indicii, ceea ce mi se pare grozav pentru un copil de vârsta lui.
Nr. 2
Am creat pentru el un treasure hunt – Dacă tot îi place să alerge prin casă, am zis să îi dau și niște ținte clare. Așa că organizăm periodic căutări de comori. Îi fac o hartă, îi dau indicii, iar el trebuie să ajungă în diferite puncte ale apartamentului pentru a găsi comoară. Ea conține jucării, dulciuri, desene, poze de familie… Schimbăm de fiecare dată conținutul, căci este minunată expresia de pe chipul său când deschide cutia. Uneori joacă singur, ghidat de noi, alte ori face echipă cu mine sau cu Adrian. Noi îi citim fiecare mesaj și îl ajută să rezolve sarcinile mai complexe. Pot fi jocuri de memorie sau cu piese de construit.
Dacă ai o imprimantă, câștigi puncte pe toată linia. Stabilești locurile din casă unde plantezi indiciile, i le marchezi pe o hartă și distracția poate începe. La noi, producția o face un Epson L3160, care scanează, copiază, are dimensiuni mici și cântărești puțin. Tot de la Epson este și proiectorul portabil ce îl lasă pe Alex cu gura căscată de fiecare dată. Bine, el îi spune ”televizorul mare, mare” sau ”televizorul de perete”, iar imprimantei ”mașina mea de scoate foi”. 🙂
Nr. 3
Proiecții cu desene și filme de familie – Pentru el este de maxim impact să vadă pe peretele din living desene, filme pentru copii, dar și filmări din vacanțe. E complet fascinat! Activitatea este plăcută pentru întreaga familie, dar este și o experiență pe care i-o oferim doar lui, ca să mai avem și noi acces la programele din grila TV. Se poate încadra la parenting modern treaba asta? 🙂
Proiectorul Epson EF-100B merge și în timpul zilei la fel de bine ca atunci când este întuneric afară sau în încăpere, datorită componentei laser cu care este prevăzut și care îi garantează o durată de viață îndelungată. La carte scrie că nu are nevoie de mentenanță 10 ani! Aria acoperită ajunge până la aproape 4 metri lungime, iar conținutul poate fi preluat de pe telefon, tabletă, laptop, DVD sau chiar de pe consola de jocuri.
Acestea sunt o parte dintre activitățile noastre cu Alex ce nu devin rapid plictisitoare, pentru că de fiecare dată se transformă în ceva nou. Părinții știu cât de repede își pierd oamenii mici interesul și cât de solicitant este uneori să îi ținem captivați, implicați sau cuminți, pe scaun! Succes nouă! 🙂
